Cât ne costă empatia fără granițe?
Recunosc abuzul în timp real. L-am trǎit pe pielea mea, l-am lucrat și l-am oprit în mai multe rânduri şi sub diverse forme. Din copilărie şi pânǎ în momentul…
Recunosc abuzul în timp real. L-am trǎit pe pielea mea, l-am lucrat și l-am oprit în mai multe rânduri şi sub diverse forme. Din copilărie şi pânǎ în momentul prezent.
Lucrez cu psihicul uman și am parcurs deja 7 ani de formare/supervizare, 6 ani de când am început sǎ lucrez cu oamenii și 15 ani de terapie personală. Am antenele bine reglate și pot depista cu ușurință orice formă de manipulare, orice depășire de limită, orice dinamică nesănătoasă.
Dincolo de studii, de concepte teoretice și ore de analiză, rămânem oameni. Rămânem ființe empatice, programate să ofere spațiu, să înțeleagă și să aline. Iar atunci când o dinamică disfuncțională vine îmbrăcată în haina unei suferințe profunde sau a unui rol de victimă, granițele noastre pot deveni incredibil de fluide fără să ne dăm seama pe loc.
Momentul în care durerea devine un spațiu închis la reciprocitate este acela în care granițele dintre empatie și manipulare încep să se dizolve.
Psiholog Dr. Craig Malkin, specialist în studiul narcisismului la Harvard Medical School și autorul lucrării Rethinking Narcissism, descrie modul în care suferința poate fi folosită involuntar ca un scut împotriva conectării reale, transformând rolul de victimă într-un mecanism de protecție.
El sugerează că protejarea spațiului și resurselor emoționale nu este un act de indiferență, este cel mai firesc gest de respect de sine.
Într-o lume în care vorbim atât de mult despre „vindecare”, uneori până la trivializarea conceptului, e ușor să pierdem din vedere esența muncii cu sine. Vindecarea se întâmplă în relație. În momentul prezent. Iar Yalom spune că relația este cea care vindecă. Și subliniază că nu ideile teoretice, interpretările sofisticate sau tehnicile spectaculoase produc o schimbare reală, ci întâlnirea autentică dintre doi oameni, conectarea profundă și capacitatea de a fi cu adevărat prezent alături de celălalt.
Să recunoști o dinamică abuzivă sau manipulatorie nu înseamnă că trebuie să te prăbușești în ea sau să rămâi blocat într-un rol de victimă. Ce vreau să spun este că poți conștientiza abuzul în timp real, poți sta cu disconfortul acelui adevăr și cu furtuna de emoții ce îl însoțește, dar în același timp poți pune o limită fermă și poți rămâne funcțional.
A-ți continua viața cu claritate și echilibru după ce ai setat o graniță nu este o fugă și nici o supra-adaptare. Este dovadă de maturitate emoțională. Înseamnă că ai învățat că nu ești obligat să rămâi prizonier în suferința altcuiva doar pentru a-i dovedi că îți pasă.